Procedura succesorală se deschide la cererea oricărei persoane interesate sau a secretarului Consiliului Local al localitații de la ultimul domiciliu al decedatului și se realizează conform disp. art. 102-119 din Legea 36/1995 republicată și art. 233-259 din Regulamentul de aplicare al acesteia. Procedura succesorală se dezbate la orice Birou Notarial din circumscripția Judecătoriei a ultimului domiciliu al defunctului.

Moștenirea legală se cuvine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, în ordinea și după regulile stabilite de Codul Civil. În cazul în care defunctul a lăsat testament, moștenirea se va dezbate în baza acestuia, cu respectarea prevederilor legale referitoare la rezerva succesorală. Dacă moștenitorii își contestă calitatea și nu se înțeleg cu privire la întinderea drepturilor ce li se cuvin, notarul public îndrumă părțile să soluționeze neînțelegerile pe cale judecătorească.

În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele Notarilor Publici organizează la cererea notarului care dezbate succesiunea, licitații publice imobiliare sau mobiliare în condițiile dispozițiilor art. 135-136 din Legea 36/1995 republicată și art. 265-266 din Regulamentul de aplicare al acesteia.

Documente necesare moștenitorilor pentru dezbaterea succesiunii:

1. Anexa 24 (cerere de deschidere a dezbaterilor succesorale) eliberată la cererea moștenitorilor de către Serviciul de Stare Civilă de la locul ultimului domiciliu al defunctului;
2. Certificatul de deces al persoanei pentru care s-a solicitat dezbaterea succesiunii;
3. Actele de stare civilă ale moștenitorilor (certificate de naștere, de căsătorie, de deces);
4. Certificatul de căsătorie al decedatului;
5. Adeverința de rol;
6. Certificat fiscal, eliberate de primăria localităților de pe raza cărora se află bunurile ce fac obiectul masei succcesorale;
7. Acte de proprietate pentru bunurile care au aparținut decedatului (titluri de proprietate, adeverințe de validare și procese verbale de punere în posesie, certificate de moștenitor ale soțului/soției predecedate sau pe care decedatul i-a moștenit, hotărâri judecătorești prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra unor bunuri, acte de vânzare, donație, schimb prin care decedatul a dobândit sau transferat dreptul de proprietate, acte de concesiune, locuri de veci și acorduri de construire construcții funerare – cavou, criptă etc – sau adeverința de la comisiile parohiale în același sens, cec-uri, depozite bancare, extrase din registrul acționarilor privind acțiuni deținute de defunct, la diferite societăți sau societăți de investiții financiare, orice alt tact din care rezultă un drept de proprietate ori creanță al defunctului);
8. Sentința de divorț, definitivă și/sau irevocabilă;
9. Acte de lichidare a patrimoniului defunctului cu soțul/soția sa;
10. Convenție de separare de patrimoniu al defunctului cu soțul/soția;
11. Declarații de opțiune succesorală pe care moștenitorii le-au făcut înainte de deschiderea succesiunii;
12. Procuri autentice de reprezentare la succesiune ale moștenitorilor care nu se pot prezenta în nume propriu la dezbaterea succesorală;
13. Buletinele moștenitorilor și/sau ale reprezentanților acestora;
14. Doi martori cu buletinele de identitate care cunosc date despre defunct și despre moștenitorii săi;
15. Acte de adopție/înfiere ale moștenitorilor (dacă există);
16. Decizii de schimbare de nume ale defunctului sau moștenitorilor (dacă există);
17. Orice alt înscris care conferă informații despre masa succesorală sau moștenitori ai defunctului.

În cadrul procedurii succesorale, notarul stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor și întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale.
Pentru îndeplinirea procedurii, notarul investighează cauza după ce verifică dacă s-a mai înregistrat pe rolul altui Birou Notarial procedura de dezbatere succesorală pentru același defunct, în registrul special ținut de Camera Notarilor Publici, apoi citează parțile cu vocație la moștenire pentru a se prezenta pentru dezbateri la termenul stabilit de notar, la sediul biroului notarial.

Se administrează probele cu înscrisuri și depoziției a cel putin 2 (doi) martori care cunosc date personale ale defunctului în ceea ce privește numărul și calitatea persoanelor cu vocație la moștenire.

Cu acordul moștenitorilor și pe baza încheierii finale întocmită de notar după administrarea probatoriului și după ascultarea moștenitorilor, notarul întocmește și eliberează Certificatul de Moștenitor sau de Legatar, care va avea aceiași dată cu cea a încheierii finale.

Cand nu există bunuri, la cererea moștenitorilor, notarul poate elibera un Certificat de Calitate de moștenitor care atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor succesorale ale moștenitorilor.
În situația în care nu există moștenitori legali sau testamentari și când în masa succesorală există bunuri iar notarul este sesizat conform art. 102 din Legea 36/1995 republicată, acesta va elibera un certificat de creanță succesorală.

Cu acordul tuturor moștenitorilor, se poate relua procedura succesorală în vederea completării încheierii finale cu bunuri omise din masa succesorală, eliberându-se un certificat de moștenitor suplimentar.

Termenul de opțiune succesorală este de un an de la data decesului defunctului, probată cu actul de deces. În acest termen moștenitorii pot opta prin declarații autentice față de succesiuna defunctului, de renunțare sau de acceptare.

În primii doi ani de la data decesului moștenitorii nu plătesc impozit pe transferul dreptului de proprietate.